Free cookie consent management tool by TermsFeed Actualizare preferințe cookie-uri
Industrie

Spectru Radio

Consideraţii generale
 
Conform legislaţiei în vigoare, spectrul de frecvenţe radio (spectrul radio) reprezintă acea porţiune a spectrului electromagnetic ce cuprinde undele radio ale căror frecvenţe sunt cuprinse între 9 kHz şi 3000 GHz.
Spectrul radio este o resursă naturală limitată şi, de aceea, trebuie administrată eficient şi raţional, cu asigurarea satisfacerii interesului public, social şi de apărare a ţării, precum şi un maximum de beneficii pentru utilizatorii de spectru, fie ei furnizori de reţele şi/sau de servicii de comunicaţii electronice, operatori privaţi sau utilizatori finali.
 
Conform Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT, spectrul de frecvenţe radio se împarte în nouă game de frecvenţe:
 
  • VLF - de la 3 kHz la 30 kHz (frecvenţe foarte joase);
  • LF - de la 30 kHz la 300 kHz (frecvente joase),
  • MF - de la 300 kHz la 3000 kHz (3 MHz) (frecvenţe medii),
  • HF - de la 3 MHz la 30 MHz (frecvenţe înalte),
  • VHF - de la 30 MHz la 300 MHz (frecvenţe foarte înalte),
  • UHF - de la 300 MHz la 3000 MHz (3 GHz), (frecvenţe ultra înalte)
  • SHF - de la 3 GHz la 30 GHz (frecvenţe super înalte),
  • EHF – de la 30 GHz la 300 GHz (frecvenţe extra înalte),
  • de la 300 GHz la 3000 GHz.
Utilizările spectrului radio se clasifică, după particularităţile tehnice şi operaţionale de utilizare a acestuia, în servicii de radiocomunicaţii (concept pur tehnic, care nu se confundă cu serviciile de comunicaţii electronice, a căror furnizare este reglementată din punct de vedere administrativ la nivelul Uniunii Europene, cu implementare şi în legislaţia naţională). Definiţiile serviciilor de radiocomunicaţii s-au elaborat şi se actualizează de către Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (UIT), ţinînd cont de inovaţia şi progresul tehnologic pe plan mondial.
 
Cele mai importante şi utilizate servicii de radiocomunicaţii în România sunt: mobil terestru, radiodifuziune sonoră şi televiziune, fix, mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, fix prin satelit, mobil terestru prin satelit, radiolocaţie, radionavigaţie maritimă şi aeronautică, auxiliar meteorologic.
 
Spectrul radio este efectiv utilizat prin intermediul staţiilor şi terminalelor de radiocomunicaţii. Acestea pot funcţiona în regim individual sau sunt organizate în reţele de radiocomunicaţii. Utilizarea spectrului poate avea drept scop furnizarea de reţele publice şi/sau de servicii de comunicaţii electronice, în cazul operatorilor autorizaţi conform regimului de autorizare generală, sau poate fi destinată uzului propriu al operatorilor sau al deţinătorilor staţiilor de radiocomunicaţii respective.
Administrarea spectrului radio
 
Unul din obiectivele principale ale ANCOM îl constituie administrarea întregului spectru radio, pe teritoriul României, precum şi în spaţiul aerian şi în apele teritoriale ale acesteia. În realizarea acestui obiectiv, ANCOM aplică politica şi strategiile de administrare a spectrului radio pe termen lung elaborate de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI).
 
Administrarea spectrului radio se realizează în România cu respectarea principiilor obiectivităţii, proporţionalităţii, transparenţei, imparţialităţii şi, acolo unde este posibil, al neutralităţii tehnologice.
Activităţile de bază ale administrării spectrului radio, realizate de ANCOM în mod nemijlocit sau prin colaborare cu alte instituţii sunt:
 
  • elaborarea şi adoptarea legislaţiei speciale în domeniul comunicaţiilor electronice care utilizează spectrul radio (norme, specificaţii, standarde şi alte reglementări cu caracter tehnic şi administrativ în domeniul spectrului radio); de asemenea, ANCOM participă nemijlocit la elaborarea legislaţiei principale în domeniul comunicaţiilor electronice (cadrul general de reglementare al comunicaţiilor electronice, serviciul universal, etc);
  •  planificarea întregului spectrului radio, prin:
    • atribuirea benzilor de frecvenţe radio; în realizarea acestei activităţi, ANCOM participă la elaborarea Tabelului Naţional al atribuirii benzilor de frecvenţe (TNABF), care este adoptat de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI);
    • desemnarea benzilor de frecvenţă pentru diferite aplicaţii şi sisteme de radiocomunicaţii, alocarea de frecvenţe sau benzi de frecvenţe pe categorii de utilizatori;
    • elaborarea strategiilor de planificare şi utilizare a spectrului; ANCOM participă nemijlocit la elaborarea acestor documente de strategie, care sunt ulterior adoptate de către MCSI;
  • gestionarea în detaliu a spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, exclusiv sau în partaj, conform TNABF, în vederea utilizării raţionale şi eficiente a acestuia, prin:
    • ingineria spectrului, care presupune realizarea expertizelor tehnice în vederea folosirii raţionale şi eficiente a spectrului radio şi a elaborării de strategii şi planuri de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi analizarea şi expertizarea tehnică a utilizării frecvenţelor în vederea evitării apariţiei de interferenţe prejudiciabile şi asigurării compatibilităţii radioelectrice între staţiile şi reţelele de radiocomunicaţii autorizate în raport cu noi reţele şi staţii de radiocomunicaţii solicitate, pentru a evalua posibilitatea de identificare de noi asignări/alocări de frecvenţe pentru acestea din urmă;
    • alocarea şi asignarea frecvenţelor/benzilor de frecvenţe radio, cu respectarea reglementărilor tehnice şi administrative, naţionale şi internaţionale, a acordurilor şi protocoalelor interne sau a acordurilor internaţionale la care România este parte, referitoare la utilizarea spectrului radio;
    • emiterea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio şi a licenţelor de emisie, prin care se acordă drepturi de utilizare a spectrului;
    • asigurarea evidenţei utilizării spectrului radio prin întreţinerea permanentă a bazelor de date specializate: Planul naţional al alocărilor de frecvenţe (PNAF) şi Registrul naţional al asignărilor de frecvenţe (RNAF);
    • coordonarea utilizării frecvenţelor pe plan naţional, cu instituţiile guvernamentale abilitate să gestioneze anumite porţiuni ale spectrului radio conform legii, precum şi pe plan internaţional, cu administraţiile de comunicaţii ale altor ţări, prin aplicarea procedurilor tehnice şi administrative cuprinse în acordurile internaţionale la care România este parte.
    • gestionarea în detaliu a spectrului radio este asigurată de ANCOM pentru „benzile civile” (cu statut de utilizare neguvernamental conform TNABF), în timp ce instituţiile guvernamentale din cadrul Sistemului naţional de apărare asigură gestionarea „benzilor guvernamentale” (cu statut de utilizare guvernamental conform TNABF). Pentru benzile de frecvenţe cu statut de utilizare partajat guvernamental/ neguvernamental, gestionarea efectivă se asigură de către ANCOM cu asistenţa Comisiei interdepartamentale de radiocomunicaţii, organ cu caracter consultativ prezidat de MCSI.
  • monitorizarea utilizării spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, prin:
    • monitorizarea a priori, care asistă activitatea de gestionare a spectrului radio, prin identificarea de frecvenţe radio neocupate şi libere de interferenţe într-o zonă geografică dată,
    • monitorizarea a posteriori, care asistă activitatea de control al respectării obligaţiilor cuprinse în licenţele de utilizare a frecvenţelor sau în licenţele de emisie (şi în autorizaţiile anexe la licenţe), de către titularii acestora.
  • controlul utilizării spectrului radio cu statut de utilizare neguvernamental, prin:
    • supravegherea şi controlul respectării obligaţiilor cuprinse în licenţele de utilizare a frecvenţelor sau în licenţele de emisie (şi în autorizaţiile anexe la licenţe), de către titularii acestora,
    • supravegherea şi controlul respectării prevederilor reglementărilor tehnice şi administrative în vigoare în domeniul spectrului radio (al radiocomunicaţiilor),
    • urmărirea şi controlul aplicării prevederilor cuprinse în actele normative în vigoare şi în acordurile internaţionale, în domeniul spectrului radio, la care România este parte.
ANCOM întreprinde şi activităţi conexe administrării spectrului radio, care presupun:
 
  • gestionarea altor resurse cu caracter limitat, conexe activităţii de gestionare a spectrului radio, prin:
    • asignarea indicativelor de apel alocate României de către UIT, pentru următoarele servicii de radiocomunicaţii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, pe căile de navigaţie interioară, precum şi serviciul de amator,
    • asignarea codurilor de identificare (identităţi alfanumerice) pentru anumite tipuri de staţii de radiocomunicaţii operînd în următoarele servicii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, pe căile de navigaţie interioară (de exemplu: MMSI, ATIS, etc),
  • examinarea şi certificarea personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii în următoarele servicii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, mobil terestru (numai anumite tipuri de reţele de radiocomunicaţii în acest serviciu)
  • examinarea şi certificarea radioamatorilor precum şi autorizarea staţiilor de radiocomunicaţii pe care aceştia le deţin şi/sau le utilizează în cadrul serviciului de amator,
  • asigurarea evidenţei operative pentru activităţile menţionate la cele trei puncte de mai sus.
  •  publicarea registrului personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii şi deţinător de certificate emise de ANCOM precum şi publicarea registrului radioamatorilor români autorizaţi (callbook).

Utilizarea spectrului radio

 
Documentul care stă la baza gestionării spectrului radio în România este Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe radio (TNABF), care cuprinde informaţii privind:
  • atribuirile benzilor de frecvenţe radio pe servicii de radiocomunicaţii, comparativ la nivel mondial, european şi naţional;
  • desemnările benzilor de frecvenţe radio pentru sistemele de radiocomunicaţii paneuropene şi pentru diverse sisteme sau aplicaţii a căror utilizare este armonizată la nivel european, comparativ la nivel european şi naţional;
  • alte aplicaţii posibile în diferite benzi de frecvenţe radio;
  • reglementările şi normele tehnice aplicabile în România pentru diferite benzi de frecvenţe radio;
  • statutul de utilizare exclusiv sau partajat, guvernamental/neguvernamental, pentru fiecare bandă de frecvenţe radio.
 
Spectrul radio poate fi utilizat prin emisie sau prin recepţie.
 
Emisia în spectrul radio este posibilă numai în baza unei licenţe de utilizare a frecvenţelor radio sau a unei licenţe de emisie, după caz, eliberate de ANCOM, cu excepţia anumitor categorii de frecvenţe a căror utilizare este liberă, exceptată de la licenţiere, pentru anumite tipuri de aplicaţii şi cu respectarea restrictivă a anumitor parametri tehnici si operaţionali (pentru mai multe detalii consultaţi secţiunea Echipamente”).
 
Recepţia în spectrul radio este liberă cu excepţia anumitor cazuri precizate în procedura de licenţiere a drepturilor de utilizare a spectrului radio, cazuri în care este necesară licenţă de utilizare a frecvenţelor radio emisă de ANCOM (în scopul asigurării protecţiei radioelectrice pentru recepţiile respective).
 
În România, licenţa de utilizare a frecvenţelor radio se poate obţine prin procedură de încredinţare directă sau prin procedură de selecţie competitivă sau comparativă.
 
Licenţele de emisie se acordă prin procedură de încredinţare directă titularilor de licenţe audiovizuale emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), acestea din urmă fiind acordate prin concurs de către CNA.
 
Procedura de emitere prin încredinţare directă a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio şi a autorizaţiilor de asignare a frecvenţelor anexe la licenţe, precum şi situaţiile sau cazurile în care se aplică procedura de selecţie pentru emiterea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio se pot consulta în decizia 353/2015.
 
Procedura de emitere a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor tehnice de funcţionare, anexe la licenţe, poate fi consultată în decizia 629/2010
 
Operatorii de radiocomunicaţii trebuie să utilizeze în mod eficient şi raţional spectrul radio, fără producerea de perturbaţii prejudiciabile în detrimentul altor utilizatori legali ai spectrului radio.
 
ANCOM asigură aceste deziderate prin impunerea de condiţii tehnice şi operaţionale în licenţe şi de parametri tehnici şi operaţionali în autorizaţiile anexe la licenţe.
 
Titularii de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio şi titularii de licenţe de emisie datorează către ANCOM tariful anual de utilizare a spectrului radio. Recepţia undelor radio nu este supusă tarifării.
 
Detalii privind procedura de tarifare şi lista tarifelor de utilizare spectru în vigoare pot fi consultate în decizia 551/2012.
 
Solicitanţii de licenţe de utilizare a frecvenţelor radio se pot afla într-una din următoarele situaţii:
  • au calitatea de furnizori de reţele publice şi/sau de servicii de comunicaţii electronice (după cum este cazul pentru: serviciul de radiodifuziune sonoră şi televiziune, unele tipuri de reţele în serviciile: mobil terestru (de exemplu, reţele de telefonie mobilă celulară), fix (de exemplu, reţele punct-multipunct pentru transmisii de date), fix prin satelit, mobil prin satelit),
  • intenţionează să utilizeze spectrul radio pentru uz propriu (valabil pentru oricare din serviciile de radiocomunicaţii din nomenclatorul UIT), şi prezintă o justificare pertinentă în acest sens, cu privire la imposibilitatea de asigurare a nevoilor lor de comunicaţii prin alte mijloace/tehnologii care nu utilizează spectrul radio,
  • sunt nevoiţi să utilizeze spectrul radio pentru realizarea unor activităţi sau pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice din alte domenii decît comunicaţiile electronice, care însă - prin natura lor - nu se pot realiza/îndeplini decît prin utilizarea spectrului radio (exemple în acest sens: radiocomunicaţii în serviciile mobil maritim şi mobil aeronautic, serviciile de radiolocaţie şi de radionavigaţie aeronautică şi maritimă).
Solicitanţii de licenţe de emisie pot fi numai deţinătorii de licenţe audiovizuale eliberate de CNA.
 
Personalul operator al staţiilor de radiocomunicaţii se supune unei proceduri de certificare dar numai în cazul serviciilor de radiocomunicaţii: mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, pe căile de navigaţie interioară, mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, precum şi în anumite situaţii în cazul serviciului mobil terestru.
Pentru detalii privind procedura de certificare a personalului operator şi conţinutul-cadru al programelor analitice de examinare în vederea certificării, competenţele titularilor de certificate de operator precum şi obligaţiile acestora, vă rugăm să consultaţi Operatori Radio.
 
Radioamatorii reprezintă, în orice ţară, o categorie aparte de utilizatori de spectru radio. O atenţie specială este acordată acestora şi în România. Normele şi condiţiile tehnice privind utilizarea de către radioamatori a spectrului radio, procedura de certificare a radioamatorilor şi conţinutul-cadru al programelor analitice de examinare în vederea certificării, procedura de autorizare a staţiilor de radiocomunicaţii în serviciu de amator precum şi regulile după care radioamatorii îşi desfăşoară activitatea pot fi consultate în Radioamatori.
 
 
Activităţi pe plan internaţional ale ANCOM în domeniul spectrului radio
 
În vederea îndeplinirii în bune condiţii a obiectivului de administrare a spectrului radio în România, ANCOM este preocupată permanent de evoluţia acestei problematici la nivel internaţional, de evoluţia tehnologiilor în domeniul radiocomunicaţiilor şi este angrenată în dezbaterile actuale de idei pe teme de convergenţă a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, de utilizare cât mai eficientă a spectrului radio, de convergenţă a tehnologiilor în domeniul radiocomunicaţiilor, dezbateri în cadrul cărora se prefigurează noi tendinţe şi concepte cu relevanţă pentru domeniul spectrului radio, în general, şi pentru administrarea acestuia, în special.
În acest sens, ANCOM pregăteşte poziţii naţionale şi participă la activităţi de management al spectrului radio la nivel internaţional şi colaborează cu instituţii şi organizaţii internaţionale din domeniul radiocomunicaţiilor.
 
Astfel, ANCOM participă la reuniunile organismelor şi organizaţiilor internaţionale ale căror atribuţii şi activităţi vizează exclusiv domeniul comunicaţiilor electronice (Coferinţa europeană a administraţiilor de poştă şi telecomunicaţii – CEPT, Uniunea internaţională de teleconmunicaţii – UIT) sau includ şi domeniul comunicaţiilor electronice (Uniunea europeană – UE, Organizaţia maritimă internaţională – IMO, Organizaţia aviaţiei civile internaţionale – ICAO, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord – NATO).
Această activitate se materializează prin:
  • pregătirea poziţiei naţionale cu privire la problemele ce se discută în cadrul reuniunilor plenare precum şi ale comitetelor, grupurilor şi subgrupurilor de lucru din cadrul organismelor şi organizaţiilor internaţionale amintite, şi agreerea acesteia cu MCSI,
  • participare nemijlocită la reuniunile plenare şi ale comitetelor, grupurilor şi subgrupurilor de lucru din cadrul organismelor şi organizaţiilor internaţionale amintite, în cadrul cărora susţine poziţia naţională şi acordă suport tehnic de specialitate pentru MCSI, care deţine funcţia de reprezentare în cadrul organismelor şi organizaţiilor internaţionale în care România este membră.
Această activitate se fructifică, printre altele, astfel:
  • la nivel UIT, în semnarea şi aplicarea diferitelor acorduri internaţionale la care România este parte:
    • acte finale ale conferinţelor mondiale de radiocomunicaţii (care actualizează permanent Regulamentul radiocomunicaţiilor al UIT),
    • acte finale ale conferinţelor plenipotenţiare (care actualizează permanent Constituţia şi Convenţia UIT),
    • acorduri regionale de radiocomunicaţii şi planuri asociate de alocări de canale, în special pentru serviciile: radiodifuziune sonoră şi televiziune (Stockholm 1961 – ST61, Geneva 1975 – GE75, Geneva 1984 – GE84, Geneva 2006 – GE06), radiodifuziune prin satelit (apendicele 30 al Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT), fix prin satelit (apendicele 30A şi 30B alel Regulamentului radiocomunicaţiilor al UIT),
precum şi în rezoluţii, recomandări şi rapoarte cu aplicabilitate la nivel internaţional.
 
  • la nivel CEPT, în semnarea şi aplicarea diferitelor acorduri regionale la care România este parte:
    • aranjamentul regional Wiesbaden 1995, revizuit la Constanţa în 2007 – Wi95revCO07,
    • aranjamentul regional Maastricht 2002, revizuit la Constanţa în 2007 – Ma02revCO07, precum şi în decizii, recomandări şi rapoarte cu aplicabilitate la nivelul membrilor CEPT.
ANCOM cooperează îndeaproape cu autorităţile de reglementare din alte ţări cu competenţe în domeniul radiocomunicaţiilor. În acest sens, ANCOM participă la reuniuni bilaterale şi multilaterale de coordonare a utilizării frecvenţelor radio, preponderent în zonele de frontieră dar şi în afara acestora, în diferite servicii de radiocomunicaţii: mobil terestru, radiodifuziune sonoră şi televiziune, fix, pe căile de navigaţie interioară.
 
Această activitate se concretizează, printre altele, în semnarea şi aplicarea unor acorduri regionale la care România este parte:
  • Acordul HCM (2008) în serviciile mobil terestru şi fix,
  • Aranjamentul regional RAINWAT (Basel, 2000), în serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară,
  • acorduri multilaterale sau bilaterale cu ţările vecine, în următoarele servicii de radiocomunicaţii: mobil terestru, fix, radiodifuziune sonoră şi televiziune.