Echipamente radio şi echipamente terminale de telecomunicaţii
ANCOM este instituţia care are responsabilitatea aplicării legislaţiei în vigoare din domeniul echipamentelor radio şi a echipamentelor terminale de telecomunicaţii.
Directiva 1999/5/CE
Cadrul de reglementare R&TTE (echipamente radio şi echipamente terminale de telecomunicaţii) a fost introdus în Uniunea Europeană prin Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999, privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora.
Această directivă a fost transpusă în legislaţia din România prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2003, din 14 februarie 2003, privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora, republicată, stabilindu-se, în acelaşi timp, cadrul de reglementare naţional pentru introducerea pe piaţa, libera circulaţie şi punerea în funcţiune pe teritoriul naţional a echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii, împreună cu evaluarea conformităţii şi sistemul de marcaj.
Sectorul echipamentelor radio şi al echipamentelor terminale de telecomunicaţii este o parte esenţială a pieţei de telecomunicaţii, care reprezintă un element cheie în economia din cadrul Comunităţii.
Importanţa crescută a unor astfel de echipamente, evoluţia tehnologică rapidă a acestora şi nevoia evitării barierelor în vederea liberei circulaţii a mărfurilor s-au dovedit incompatibile cu cadrul de reglementare anterior, care avea la baza aprobarea şi omologarea.
Directiva R&TTE modifică în totalitate filozofia adoptată până la momentul apariţiei noului sistem, privind introducerea pe piaţa europeană a echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de telecomunicaţii. Impedimentele întâmpinate de producători la introducerea produselor lor pe piaţa europeană au disparut în mare măsură. Producătorului îi revine însă, întrega responsabilitate pentru conformitatea produselor.
Sistemul de evaluare şi de obţinere a unui document de aprobare pentru produs, înainte de introducerea acestuia pe piaţă, a fost înlocuit cu un sistem în care autorităţile naţionale răspund de supravegherea pieţei şi urmăresc aparatura neconformă, pentru a o retrage de pe piaţă sau a o interzice. Această sarcină este considerată absolut necesară pentru aplicarea corectă a directivei. Supravegherea pieţei reprezintă o competenţa naţională şi urmăreste ca pe piaţă să fie introdusă numai aparatura care îndeplineşte criteriile de conformitate. De asemenea, supravegherea eficientă a pieţei le oferă consumatorilor o anumită protecţie şi previne, într-o oarecare măsură, competiţia neloială.
Comisia Europeană consideră că depinde în primul rând de producători dacă Directiva R&TTE va deveni sau nu un succes. Aceştia trebuie să îşi asume responsabilitatea prezentării produselor pentru a fi supuse unei proceduri corespunzatoare de evaluare a conformităţii şi introducerii pe piaţă doar a aparaturii conforme.
Echipamente pentru care se aplică Directiva R&TTE
Prevederile Directivei R&TTE se aplică:
- echipamentelor radio;
- echipamentelor terminale de telecomunicaţii.
De asemenea, se aplică aparatului care include, ca o parte integrantă sau ca un accesoriu, un dispozitiv de uz medical, inclusiv un dispozitiv de uz medical activ, implantabil. Se mai aplică şi aparatului care constituie un element sau o entitate tehnică separată a unui vehicul.
Totuşi, există anumite tipuri de echipamente care sunt excluse din cadrul acestei directive, şi anume:
- aparatele utilizate exclusiv în cadrul activităţilor din domeniul siguranţei publice, din domeniul siguranţei statului, inclusiv cel al protecţiei intereselor economice ale statului, dacă aceste interese se referă la siguranţa statului, din domeniul aparării naţionale, precum şi în cadrul activităţilor statului din domeniul dreptului penal;
- echipamentele radio utilizate de radioamatori în afara de cazul în care astfel de echipamente sunt disponibile comercial;
- seturile de componente separate, concepute a fi asamblate de către radioamatori şi echipamentele comerciale modificate de către radioamatori pentru uz propriu;
- echipamentele care intra în aria de aplicabilitate a Directivei Consiliului 96/98/CE din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime, cu modificările ulterioare;
- cablurile şi traseele de linii;
- echipamentele de recepţie radio, destinate a fi utilizate numai pentru serviciile de radiodifuziune sonoră şi de televiziune;
- echipamentele utilizate în aviaţia civilă (în sensul articolului 2 din Regulamentul Consiliului (CEE) 3922/91 din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerinţelor tehnice şi a procedurilor administrative în domeniul aviaţiei civile, cu modificările ulterioare;
- echipamentele şi sistemele pentru managementul traficului aerian, în sensul articolului 1 din Directiva 93/65/CEE a Consiliului din 19 iulie 1993 privind definirea şi utilizarea specificaţiilor tehnice compatibile pentru achiziţionarea echipamentelor şi sistemelor pentru managementul traficului aerian.
Din 20 octombrie 2005, anumite tipuri de echipamente aeronautice, reglementate până la acea dată de Directiva 93/65/CEE a Consiliului, sunt reglementate de Directiva R&TTE, fără a mai necesita aprobarea suplimentara la nivel naţional. Aceasta situaţie se întâlneşte, în special, în cazul echipamentelor pentru managementul traficului aerian (ATM), amplasate la sol. Legislaţia prin care Directiva 93/65/CEE a Consiliului a fost abrogată, nu prevede şi o perioadă de tranziţie.
Producătorilor li se recomandă să evalueze consecinţele pe care această schimbare urmează să le aducă asupra produselor lor. Proiectarea produselor nu va fi afectată de modificarea regimului juridic, însă se vor schimba procedurile de evaluare a conformităţii şi obligaţiile privind documentaţia. Un ghid este disponibil la următoarea adresă: ATM - Guidance on the Application of the R&TTE Directive (30 iunie 2006).
Cerinţe esenţiale
Următoarele cerinţe esenţiale de bază se aplică pentru toate echipamentele:
- protecţia sănătăţii şi siguranţei utilizatorului şi a oricărei alte persoane, incluzand cerinţele Directivei 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune, dar fără aplicarea unei limite de tensiune, abrogată prin Directiva 2006/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;
- cerinţele de protecţie cu privire la compatibilitatea electromagnetica, incluse în DIRECTIVA 2004 / 108 / CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 15 decembrie 2004 referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi care abrogă Directiva 89 / 336 / CEE.
În plus, echipamentele radio se construiesc astfel încât acestea să utilizeze eficient spectrul alocat radiocomunicaţiilor terestre sau spatiale şi resursele orbitale, în scopul evitării interferenţelor prejudiciabile.
Potrivit articolului 3.3 din Directiva R&TTE, Comisia Europeană poate decide dacă aparatele dintr-o anumită clasă de echipamente sau cele de tip special vor îndeplini, de asemenea, cerinţe esenţiale suplimentare.
Comisia intenţionează să fie foarte restrictivă în aplicarea articolului 3.3. Deocamdată, se are în vedere aplicarea articolului 3.3 doar pentru echipamentele care accesează serviciile de siguranţă (în domeniul maritim, pentru căile de navigaţie interioară şi în cazul avalanselor). Mai multe informaţii pot fi accesate aici.
Clase de echipamente în conformitate cu Directiva 1999/5/CE
Potrivit articolului 4.1 din Directiva, Comisia a adoptat Decizia 2000/299/CE din 6 aprilie 2000 stabilind clasificarea iniţală a echipamentelor radio şi a echipamentelor terminale de telecomunicaţii, precum şi a identificatorilor asociaţi. Potrivit acestei decizii, echipamentele sunt subîmpărţite în 2 clase:
- Clasa 1 acoperă echipamentele ce pot fi utilizate fără restricţii. În consecinţă, un utilizator poate pune în funcţiune echipamentele fără a exista riscul operării ilegale a acestora. O astfel de situaţie se aplică, în mod tipic, la echipamentele care funcţionează în benzi de frecvenţe armonizate şi care pot fi operate fără licenţa individuală, la echipamentele exclusiv de recepţie, la echipamentele pentru comunicaţii pe fir şi la cele care funcţionează sub controlul unei reţele;
- Clasa 2 acoperă toate celelalte echipamente.
Pagina de Internet a ERO (Biroul European de Radiocomunicaţii) conţine lista cu echipamentele din “Clasa 1”, în conformitate cu Decizia Comisiei 2000/299/CE. Informaţii suplimentare pot fi obţinute aici.
Interpretarea Directivei 1999/5/CE conform Comisiei Europene
· Interpretarea Directivei 1999/5/CE conform Comisiei Europene
· Întrebări frecvente

top