ANCOM

Scurt istoric

ANCOM, instituţia care reglementează astăzi sectorul comunicaţiilor din Romānia, s-a format prin reunirea a două instituţii cu experienţă şi expertiză īn domeniul administrării şi reglementării acestui sector: Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI) şi Autoritatea Naţională de Reglementare īn Comunicaţii (ANRCTI).

Īnainte de 1990, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor era cel care administra spectrul de frecvenţe radio, prin intermediul Serviciului „Frecvenţe” din cadrul Direcţiei generale de poştă şi telecomunicaţii.

Recunoscāndu-se importanţa strategică a celor două activităţi, transporturi şi telecomunicaţii, pentru dezvoltarea infrastructurii naţionale, pe data de 2 ianuarie 1990 s-a făcut un prim pas de reorganizare a sectorului de telecomunicaţii īn Romānia, adoptāndu-se o soluţie de urgenţă de separare instituţională a activităţilor. Astfel, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor s-a desfiinţat prin divizarea acestuia īn două entităţi, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Acesta din urmă a preluat de la vechiul minister toate structurile la nivel central, regional şi judetţean din domeniul telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi poştei, atāt pe cele cu atribuţii executive şi de reglementare, cāt şi pe cele cu caracter operaţional.

Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor s-a reorganizat la scurt timp, īn data de 30 iulie 1990, prin separarea responsabilităţilor executive de cele operative şi de exploatare. Astfel, la această dată s-au īnfiinţat atāt Ministerul Comunicatiilor, cāt şi ROM-POST-TELECOM, prima „regie autonomă” din Romānia, care a preluat activitatea operaţională īn domeniul telecomunicaţiilor, radiocomunicaţiilor şi poştei, īn timp ce ministerul a rămas responsabil cu elaborarea şi aplicarea politicilor, strategiilor şi reglementărilor īn domeniu.

Ministerul Comunicaţiilor a īnţeles că noua regie autonomă nu va putea funcţiona multă vreme īn acea formulă, deoarece nu era cu mult diferită de sistemul centralizat din perioada comunistă. Aşa că, un an mai tārziu, la 1 iulie 1991, ROM-POST-TELECOM s-a reorganizat. Īn urma acestei reorganizări au luat naştere patru regii autonome: „Romtelecom”, „Poşta Romānă”, „Radiocomunicaţii”, „Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor” (IGR) şi societatea comercială pe acţiuni „Bancpost”. IGR avea să devină ulterior IGCTI.

Īn mai 1997, regia autonomă Inspectoratul General al Radiocomunicaţiilor, cu atribuţii īn gestionarea spectrului de frecvenţe radioelectrice şi control tehnic īn domeniul radiocomunicaţiilor, se transforma īn regia autonomă Inspectoratul General al Comunicaţiilor (IGC) si primea noi atribuţii īn supravegherea şi controlul telecomunicaţiilor şi poştei. Īn martie 2002, IGC avea să treacă printr-o nouă transformare, devenind instituţie publică aflată īn subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Tot atunci, la atribuţiile Inspectoratului s-a adăugat şi administrarea proiectelor de guvernare electronică, astfel īncāt Inspectoratul General al Comunicaţiilor a devenit Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei IGCTI.

Īn noiembrie 2004, IGCTI a ieşit din subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, intrānd īn subordinea Guvernului şi primind dreptul de a modifica legislaţia secundară īn domeniu.

Autoritatea Naţionala de Reglementare īn Comunicaţii (ANRC) a fost īnfiinţată īn anul 2002, īn contextul pregătirii Romāniei pentru a adera la Uniunea Europeană, īn scopul de a asigura concurenţa pe piaţa de comunicaţii electronice şi servicii poştale a cărei liberalizare completă urma să se producă īn curānd, la 1 ianuarie 2003. ANRC şi-a īnceput activitatea īn septembrie 2002, cu obiectivul de a promova concurenţa şi de a proteja drepturile şi interesele utilizatorilor de servicii şi reţele de comunicaţii electronice şi de servicii poştale şi a asigurării accesului la serviciul universal pentru toţi cetăţenii Romāniei.

Īn decembrie 2006, ANRC s-a transformat īn Autoritatea Naţională pentru Reglementare īn Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), care prelua astfel atribuţiile de reglementare şi supraveghere īn domeniul tehologiei informaţiei, pentru o armonizare deplină a legislaţiei naţionale cu cea comunitară şi pentru ca reglementarea domeniului tehnologiei informaţiei să se realizeze īn strānsă legătură cu cea a comunicaţiilor electronice şi a serviciilor poştale, ca domenii convergente.

Īn aprilie 2007, IGCTI şi ANRCTI au fuzionat sub numele celei din urmă, pentru ca sectorul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei să fie reglementate unitar, de un singur organism care să reunească expertiza şi responsabilităţile legate de administrarea resurselor limitate de spectru şi numerotaţie cu cele legate de promovarea concurenţei şi a drepturilor utilizatorilor.

Īn septembrie 2008, autorităţii rezultate din fuziunea celor două instituţii i-au fost extinse competentele prin adăugarea funcţiei de administrare la nivel naţional a TLD (top level domain) “.ro” şi a SLD (second level domain) “.eu” pentru numele de domenii rezervate Romāniei. Sub denumirea "Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC)", instituţie publică cu personalitate juridică īn subordinea Guvernului, autoritatea de reglementare a devenit unicul administrator al politicilor din domeniul comunicaţiilor electronice, poştei şi tehnologiei informaţiei.

Īn data de 19 martie 2009, Autoritatea a trecut sub controlul Parlamentului Romāniei, prin reorganizarea sa sub denumirea "Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare īn Comunicaţii (ANCOM)", autoritate publică autonomă.